Trandafirul în istorie
Trandafirul este menţionat pentru prima oară într-o însemnare sumeriană străveche. Textul spune că un mic număr de arbuşti au fost aduşi de Regele akkadian Sargon I, dintr-o expediţie militară întreprinsă dincolo de Tigru, şi plantaţi în grădina sa.
Responsabil cu aducerea trandafirului în Europa se pare că este Alexandru cel Mare, care, dupa un război în Persia, a adus cu el nenumarate comori, printre care şi trandafirul. Herodot este însă de părere că nu Alexandru cel Mare, ci Midas, regele mitic, a adus floarea pe pământ grecesc.
Oricum, asiaticii au realizat primele încrucişări.
Confucius scrie ca împăratul Chinei avea peste 600 de cărţi despre trandafiri, pentru a şti cum să-şi îngrijească florile preferate.
In Evul Mediu creştin, cea mai cunoscută utilizare a trandafirului a fost aceea creată de Papa Leon al IX-lea, în secolul al XI-lea: el a iniţiat ceremonia trandafirului auriu, trimis anual unui monarh european ca semn al stimei şi răsplată a faptelor apreciate de Sfânta biserică.
Floarea cu cinci petale a tandafirului sălbatic – măceşul, a fost identificată de vechii greci cu Pentagramul – simbolul ciclului cosmic, iar Aristotel vedea in ea cele cinci elemente esenţiale – focul, apa, pământul, aerul şi lemnul.
Trandafirul a fost şi simbolul alchimiştilor care îşi numeau tratatele “ Trandafiri ai filozofilor”. Trandafirii alb şi roşu erau simbolul dualismului reprezentând principiile ancestrale ale alchimiei – sulfura şi mercurul, iar un trandafir cu şapte petale reprezenta sistemul planetar.
Psihiatrul, psihologul şi filozoful elveţian Carl Gustav Jung (1875-1961)– elevul lui Freud, adeptul şi continuatorul metodei psihanalizei – dar raportată la elementul social şi nu sexual, consideră trandafirul ca o formă a unităţii - o Mandală.
În Anglia trandafirul este considerat simbolul Britaniei, Floarea Naţională, care reprezintă o ţară unită, după cei 30 de ani de „Război al rozelor”( 1455 –1485), respectiv între Casa de Lancaster – care avea ca emblemă Trandafirul roşu şi Casa de York – cu emblema Trandafirul alb, ambele dorind să-şi pună reprezentantul lor pe tron. Când în cele din urmă Henry Tudor de Lancaster a ajuns pe tron în 1485 ca regele Henry al VII-lea, întemeind Dinastia Tudor, cele două roze – roşie şi albă, au fost unite într-o emblemă comună – Roza Tudorilor, care simbolizează împăcarea celor două mari puteri.
Tot din timpul regelui Eduard III trandafirul a căpătat loc de cinste pe monezi, cea mai vestită este moneda de aur ,,Rosennoble"- Din 1722 o altă monedă - Rosa americana - era folosită doar în coloniile americane. De asemenea el este reprezentat şi în heraldică.
Aş vrea să dau doar un exemplu legat de România, citând din cartea Mitologia Română de Romulus Vulcănescu:
„Roza apare concomitent pe stema de stat a Moldovei, ca şi pe monede, sigilii şi alte vestigii armoriate. Este integrată în stemele Muşatinilor; figurând uneori singură, alteori în legătură cu capul de bour. Se prea poate ca sensul simbolic al rozei să ţină de mitologia personală a dinastiei Muşatinilor”.
Trandafirul este preţuit nu numai ca simbol, nu numai ca floare de admirat pentru frumuseţea şi parfumul ei ci şi pentru faptul că este în întregime folosit. În1612 a fost distilat pentru prima oară în Kaşmir uleiul de roze folosit in industria cosmetică si farmaceutică. Sunt necesare50 kg. petale de trandafiri pentru a se obţine 10 ml. ulei pur. Una dintre cele mai scumpe mobile sau parchet este cel făcut din lemn de trandafir. În arta culinară siropul, şerbetul şi dulceaţa de trandafiri sunt inegalabile, iar mâncările orientale făcute cu petale de trandafiri, sunt deosebit de rafinate. Şi in zicalele populare şi-a găsit locul, astfel expresia „a sta pe roze” sau „ a nu sta pe roze” este atribuită celor care au reuşit să aibă o viaţă uşoară sau invers.