Trandafirii în artă 

Cântat de poeţi şi de muzicieni, trandafirul a fost şi a rămas cel mai delicat simbol al iubirii şi o sursă inepuizabilă de inspiraţie.

După scriitorul Zaharia Bârsan, “Trandafirii Roşii” s-au născut din dragostea şi sacrificiul extrem al unui tânăr, care noapte de noapte i-a oferit iubitei un trandafir colorat cu sângele lui.  
Thomas Campbell spune că atunci când cereasca dragoste s-a coborât din cerul zeilor pe pământ, primăvara a întâmpinat-o cu un covor de roze. 
Mihail Eminescu afirma că “Poezia este trandafirul ce creşte în potirul de aur – sufletul frumos”.  
Alexandru Macedonski l-a imortalizat în delicate poezii cum ar fi: Rondelul beat de roze, Rondelul rozelor ce mor, Rondelul rozelor de august, Rondelul rozelor de azi şi de ieri, Rondelul rozelor din Cişmegi, Rondelul privighetoarei între roze, Rondelul cascadelor de roze. 
Iar Richard Strauss i-a dedicat opera “Cavalerul rozelor”. 
Unul dintre cele mai lungi poeme existente este „Roman de la rose”, compus din două părţi. Prima – alcătuită din 4000 de versuri, a fost scrisă în 1235 de către scriitorul francez Guillaume de Loris, a doua parte de 18.000 de versuri scrisă de Jean de Meung în 1280.

Dintre multele gânduri dedicate trandafirului, m-au impresionat deosebit cuvintele lui Gabriel Garcia Marquez: „Dacă Dumnezeu m-ar mai omeni cu o fărâmă de viaţă, aş uda trandafirii cu lacrimile mele, ca să pot simţi durerea spinilor şi sărutul de culoarea cărnii al petalelor proaspete”.

Gradinarii romani cunoşteau metode de forţare a înfloriririi la trandafir, cunoşteau altoirea şi au rămas de atunci chiar tratate privind cultivarea lor, scrise de autori precum Columella, Varro sau Plinius Secundus.

Numarul cartilor despre trandafiri este imens, numarul cataloagelor cu imagini minunate, tiparite anual, este imposibil de aproximat. Cine nu este în domeniu va fi copleşit de bogăţia sortimentelor. Flori desăvârşite nu există, aşa cum în viaţă nimic nu este perfect.