Descrierea si cultivarea trandafirului Trandafirul este un gen de planta perena din familia Rosaceae, originar din regiunile continentale si subtropicale ale emisferei nordice. Datorita raspandirii in zone cu clima diferita a rezultat o gama bogata de trandafiri, fiecare cu propriile lui caracteristici. Dar adevarata explozie a aparut datorita hibrizilor produsi in ultimul timp. Sunt de remarcat trandafirii pitici, cei cataratori, cei cu frunze incretite etc. Majoritatea infloresc o singura data pe an, dar sunt si specii care infloresc in mod repetat. Conform modului in care au fost impartiti pe grupe de catre cultivatori, distingem trandafirii de parc, care grupeaza speciile rezistente la conditii mai aspre de clima, majoritatea inflorind o singura data pe an, cultivate ca arbusti ornamentali in parcuri, in tufe, pentru alcatuirea unor imprejmuiri naturale sau pentru decorarea unor ziduri, fiind folositi si ca portaltoi, precum Rosa damascena, Rosa alba sau Rosa rugosa; trandafirii de gradina si trandafirii pentru flori taiate care cuprind hibrizii Thea, care infloresc de mai multe ori pe an, sunt vigurosi, mai mult sau mai putin parfumati si cu o varietate larga de culori; trandafirii pitici pentru jardiniere si ghivece, unii fiind de interior, altii - de gradina si care pot fi gasiti inclusiv la hypermarket. Aprecierea diferitelor soiuri priveste atat calitatile decorative, rentabilitatea, cat si rezistenta la boli si clima.

Trandafirii cataratori dau un farmec aparte oricarui gard viu

Trandafirul este o planta cu tulpina dreapta sau agatatoare, acoperita cu spini, are frunze lucioase si flori cu 25-30 de petale ce pot avea diverse culori si cresc fie solitare, fie mai ales la speciile agatatoare, grupate in inflorescente. Inmultirea se poate realiza prin seminte, butasire, marcotaj, altoire etc. Unele soiuri trebuie protejate de frigul iernii. Pentru aceasta in noiembrie se ridica un musuroi de pamant la baza tulpinii de aproximativ 30 de centimetri. Plantarea se realizeaza toamna, in octombrie-noiembrie, sau primavara, in martie-aprilie. La trandafirii cu inflorire multipla cea mai mare productie de flori se inregistreaza in general primavara, scazand treptat spre toamna. La loc umbros va inflori mai putin, dar nici soarele prea puternic nu este tocmai bun, acesta conducand la decolorarea petalelor. Este bine sa fie plantati intr-un loc insorit, ferit de vant. Ii prieste un pamant negru, bogat in substante hranitoare si cu o buna permeabilitate pentru apa. Udarea plantei se face cand solul este uscat. Lipsa de apa duce la o crestere redusa a trandafirului, iar excesul duce la alungirea frunzelor, caderea lor si la o inflorire intarziata. Trebuie sapat adanc primavara si toamna cand se inglobeaza si ingrasaminte organice. Una dintre cele mai raspandite boli este rugina frunzelor produsa de o ciuperca numita Phragmidium mucronatum, aparand in special in primaverile calde si ploiase. Prezenta in vecinatatea tulpinei a unor plante de tataneasa impiedica aparitia ciupercii. La imbolnavire apar pete portocalii spre brun care trec apoi spre negru cenusiu. Lastarii sau frunzele bolnave trebuie indepartate si arse. Tratamentele chimice se realizeza pe baza de cupru sau de sulf, cea mai uzuala fiind zeama bordeleza. Un daunator des intalnit il repezinta paduchii de frunze, care se hranesc cu seva plantei si invadeaza in special bobocii si lastarii tineri. Un dusman al acestora il reprezinta gargaritele. Prima masura este o spalare atenta a plantei pentru indepartarea insectelor. Daca este necesar, se poate apela la Pirimor 25 WP impotriva afidelor sau la un insecticid cu spectru larg, precum Sinoratox, Decis sau Zolone. In cazul utilizarii in scopuri medicale sau cosmetice, petalele de trandafir trebuie culese doar manual, dimineata devreme, inainte ca roua sa apuce sa se usuce, deoarece apoi eficacitata acestora scade rapid. De asemenea, trebuie avut in vedere ca nu toate soiurile de trandafiri au aceleasi proprietati. In cosmetica cel mai apreciat este trandafirul de Damasc.